Remix Literar O altfel de carte

După ce şi-au terminat treaba, s-au dus cei doi până la supermarket, au cumpărat nişte rinichi de porc, i-a dus ăla lu’ Baba Dochia, şi Albă ca Zăpada a scăpat. Că a scapat e una, însa ce face de acum încolo, că nu putea să se întoarcă acasă… dădea de cotoroanţa aia. Aşa că s-a dus de nebună prin padure, în speranţa că găseşte un proxenet sau ceva, să o ia ăla sub aripa lui. Ghinion însă, n-a găsit nimic de genul ăsta. A găsit însă o creatură urâtă ca naiba, de se speriase fata, aproape să cadaăchiloţii de pe ea. Creatura era cocoşată, mică de înălţime, avea un ochi roşu şi unul albastru - stelişti excentrici - şi amândoi băteau în direcţii opuse, şi pe cap o pleata dată într-o parte.

- Mă nu se poate, scap de vânătorul ăla idiot şi dau de tine? Ce dracu’ vrei şi tu de la viaţa mea?!
- Nimic dragă, zise monstrul, vreau doar să te ajut.
- Sa mă ajuţi? Cu ce?
- Te pot duce undeva unde să stai noaptea asta, că nu-i bine să stai în pădure.
- Cum ziceai că te cheamă?
- Băsescu.
- Bine, ia-o înainte.

Si-au tot mers ăştia doi aşa, până aproape de dimineaţă, şi daca nu-i opresc eu aici, cred că o să mearga până la sfarştiul cărţii. Aşa ca brusc din ceaţă le apăru în faţă o casă cu etaj şi cu piscină.

- Asta e casa Cenuşăresei, aici vei fi în siguranţă.
- Bine mă, hai pa.
- Atât? Nici o recompensă?
- Recompensă? Nu ţi-e de ajuns că te las să trăieşti?

Basescu plecă, mormăind înjurături. Albă ca Zăpada inspectă puţin casa, şi batu eventual la sonerie. Uşa se deschise încet, cu un scarţâit puternic, stil horror. De după uşă ieşi o figura supla, cu faţa plina de riduri şi tinand în mâna nişte cioburi.

- Cine eşti şi ce vrei? Repede că n-am timp de voi, cerşetorii dracu’!
- Eu sunt Albă ca Zăpada, fiica Babei Dochia şi a Regelui Arhtur.
- Aşa, şi?
- Am şi eu nevoie de un loc în care să stau la noapte, că nu-i bine în pădure.
- Bine mă, hai intră.

Odată intrată, Albă ca Zăpada nu a putut să nu observe cele treisprezece scaune micuţe, şi cele treisprezece paturi de bebeluşi din cameră, şi fiind curioasa din fire, o întreba pe Cenuşăreasa:

- Ce-i cu paturile alea aici?
- Fabrică de copii… nu se mai satură animalu’ ăla… sex în sus, sex în jos… toata ziua. M-a omorât! Uită-te şi tu în ce hal arăt!
- Interesant, zise Albă ca Zăpada muşcîndu-şi buza.

De sus coborâ o fetiţă, cam de zece ani, care se împiedică de scări şi aproape că-şi rupse o mână. Era toată îmbracată ân roşu, avea un fular alb în mînă, şi scanda versuri pro-Dinamo. Era primul copil al Cenuşăresei, Scufiţa Roşie, care fusese botezată astfel din lipsa gravă de imaginaţie.

A fost odată ca-n poveşti, a fost niciodată, că dacă ar fi fost eu sigur nu v-aş fi spus vouă, una Albă ca Zăpada. Albă ca Zăpada trăia împreună cu Regele Arthur şi cu Baba Dochia, adică parinţii ei, şi cu fratele ei mai mic, Adrian. Baba Dochia era un fotomodel retras din meserie, şi era dorită de toată împărăţia, de la copii mici de gradiniţă, la Pinochio gigolo-ul, şi până la babele senile. Asta însa nu se înţelegea bine cu fiică-sa, că aia era fotomodel în activitate, şi deja câştigase mai multe premii decât ea, aşa că într-o zi se duce la Albă ca Zăpada în camera şi zice:

- Dă fă muzica aia mai încet pana nu-ţi fut două peste ochii ăia şi te fardez eu de tot!

Zis şi facut. Albă ca Zăpada era roackeriţă, şi asculta Burzum în acel moment… pe pereţii roşii ca sângele ai camerei erau numai postere cu Burzum, Immortal, Cradle of Filth şi gândaci morţi. Pe uşă era un mare crucifix inversat, şi pe tavan o pentagramă desenată cu lumini. Numele de Albă ca Zăpada tot de aici i se trage, pentru că îşi dă cu farduri pe faţă ca să pară ca-i un cadavru. Uitându-se speriată prin cameră, Baba Dochia observă nişte seringi pe marginea patului şi nişte fiole nemarcate aruncate pe perna, plus o pungă de 1kg cu nişte praf alb în ea şi o lingura nou-nouţă.

- Aha! Te-am prins futu-ţi pe tactu’ în gură… ce-i cu toate drogurile astea la tine în cameră mă?!
- Taci fă dă-te dracu’ că te aud vecinii… unde vezi tu droguri?
- Punga aia plină cu praf alb ce e atunci mă?
- Farduri…
- Seringile şi fiolele nemarcate?
- Botox fă proasto, că nu vreau să afle presa că imi fac operaţii estetice!
- Şi cu lingura aia ce mai faci?
- Era şi un borcan cu miere pe aici, ştiu sigur…
- In fine, n-ai decât să iei supradoza… Ia învârte urechile încoace. Eu şi cu tactu’ mergem la un bairam, aşa că tu trebuie să te duci în pădure să culegi nişte mure, că nu mai are bucătarul, şi n-are cu ce să-ti facă desert. Clar?!
- Da mamă… acuma dispari şi lasă-mă să ascult muzică.

Albă ca Zăpada nu ştia însă ce planuri diabolice avea Baba Dochia pregătite pentru ea. Mă-sa vorbise înainte cu vânătorul ca atunci când ajunge aia în pădure, să-i dea un headshot cu AWP-ul - era fan Counter-Strike mă-sa, toată ziua juca - şi să-i aducă drept dovada că a omorât-o, un rinichi. Intr-un târziu pleaca aia în padure dupa… mure, şi din greşeala dă fix peste vânător care se pişa pe un pom. Ăsta vazand pe printesa langa el, îi fute una peste ochi - de frica - şi zice:

- Ce cauţi mă la ora asta in padure? Mă-ta a zis ca vii mai devreme, mă pregăteam să mă duc şi eu la femei… acuma te impuşc cu ura. fir-ar neamu’ tău al dracu’!
- Ho bă, spuse prinţesa cu graţie, şi te rog nu ma împuşca.
- Dă-mi un motiv…
- Dacă nu m-a împusti iti fac cadou nişte… mure.
- Mă mie nu-mi trebuie muie de la tine. Am ordine de la mă-ta să te-mpuşc!
- Ştiu ma, d-aia am şi venit in padure…
- Adică?
- Aveam poftă, spuse prinţesa lingandu-şi buzele.
- Atunci taci şi hai să culegem nişte mure.

This is the first post. You like it?